Unul dintre cele mai importante elemente atunci când călătorești, pe lângă cazare, mijloc de transport, traseu și mâncare este siguranța ta.

Trebuie să fii conștient că în momentul în care pășești ȋntr-un loc nou ești supus implicit unor riscuri pe care nu le cunoști.

E amuzant dar m-am simțit mai vulnerabil în mijlocul unei capitale, decât în creierii munților sau pe un drum pustiu de coastă.

In Lisabona am fost întrebat de cel puțin 5 ori dacă vreau hașiș și marijuana, iar de fiecare dată am mers mai departe ca și cum cel care mi-a adresat întrebarea nici nu ar fi existat ( asta în cazul în care nu te interesează oferta).

Orașele mari sunt frumoase și pline de locuri impresionante care trebuie văzute. La fel de pline sunt și de hoți de buzunare. Să te trezești așa tam – nesam fără un ban în buzunar sau fără portofel este destul de neplăcut pentru oricare dintre noi. Asta te obligă să ajungi în jenanta postură de a te ruga de cunoscuți sau chiar de necunoscuți, uneori, să te ajute.

Unul dintre avantajele pe care noi le-am avut în Lisabona a fost chiar limba română. Vă vine să credeți sau nu, dar faptul că am înțeles limba română ne-a ajutat.

Era deja seară și ne bucuram de răcoare. Am cumpărat o bere și o înghețată de la un magazin și îmi căutam din ochi o bancă pe care să stăm liniștiți să ne uităm la agitația de pe unul din bulevardele principale din Lisabona. In fața noastră, la un colț de strada, 4 tineri vorbeau în română. Aveau un clar accent oltenesc. I-am spus Alexandrei în limba engleză să vorbim mai încet și să trecem pe cealaltă parte a străzii.

Câteva lucruri mi-au atras atenția:

  • aveau în mână o hartă desfăcută ca un cearceaf dar nu se uitau pe ea deloc;
  • erau îmbrăcați la 4 ace , dar fără să aibă la ei o geantă, rucsac, sau orice altceva specific unui turist;
  • toți aveau barbă tunsă la fel ca cea a bărbaților musulmani;
  • erau doar bărbați în număr de 7 și stăteau în 2 grupuri;
  • își adresau cuvinte la distanță și se deplasau odată cu fluxul de oameni întotdeauna lăsând străini între ei ( lucru absolut neobișnuit pentru musulmani)

Ne-am așezat rapid pe o bancă și i-am spus Alexandrei să fie atentă la fiecare mișcare a lor. Totul a durat mai puțin de 3 minute.

Sapte bărbați, pe trei rânduri . Doi erau în față , iar în spatele lor doi turiști (un el și o ea de vârsta medie, el cu rucsacul în spate) . După turiști alți 2 bărbați cu harta desfăcută ca cearceaful , iar în spatele lor alți 3 ce acopereau câmpul vizual . Primii doi se opresc brusc în fața turiștilor. Turiștii se opresc la rândul lor. Cei cu harta se împing în spatele turiștilor punând harta peste rucsacul lor. Unul ține harta, iar celălalt taie cu un cutter fundul rucsacului și scoate portofelul. In momentul în care a căzut portofelul, cel din spate râde gălăgios ca un semnal pentru cel din față să meargă mai departe . Turiștii au râs și ei. Doar că nu prea știau de ce. Ultimii 3 făcuseră deja un zid în jurul celui ce ținea portofelul și care scosese deja banii ( bănuiesc că le-au lăsat cardurile și documentele ). După ce banii au fost luați unul din cei 3 din spate a luat portofelul , i-a urmărit pe turiști încă 20 de metri, după care l-a bătut pe umăr pe bărbat si i-a înmânat zâmbit foarte amabil portofelul. Apoi s-a întors lejer și a plecat.

La nici 5 minute, aceeași schemă , de data asta la o doamnă cu o geantă pe umăr.

Trist.

Întotdeauna să știți că vi se poate întâmpla și vouă așa ceva dacă nu vă luați  măsuri minime de siguranță.

Eu am să vă spun care sunt ale mele:

 

  Întotdeauna în călătorii am 2 portofele. Unul îl folosesc tot timpul și am în el o suma de bani care să îmi acopere cheltuiala pe maxim o zi. In al doilea îmi pun suma mai mare de bani și întotdeauna îl las la hotel în seif sau într-un loc mai greu de găsit.  (Pierderea unei sume mici de bani nu îmi va întrerupe călătoria.)

Port rucsac dar niciodată nu îmi las portofelul pe fundul rucsacului. Îl pun ȋntr-un buzunar cu fermoar existent pe unul din pereții rucsacului. Cu siguranță ai si tu cel puțin un rucsac acasă, cu un buzunar interior, cu fermoar.

Îmi țin în buzunar o sumă modică de bani (maxim 50 de euro) ca să nu fiu nevoit să folosesc portofelul la fiecare cumpărătură. Dacă am nevoie de mai mulți bani, folosesc cardul. Mereu.

Încerc să evit aglomerațiile, iar atunci când nu am încotro îmi pun rucsacul în față. La fel poți face și tu, indiferent dacă ai o geantă de mană sau o poșetă –în cazul fetelor.

  Întotdeauna sunt atent la grupuri. Foarte puțini hoți acționează singuri. Un gram în plus de atenţie nu strică niciodată.

   Întotdeauna am în rucsac un spray paralizant (pepper spray). Mic, ușor, la îndemană, îmi oferă un surplus de siguranță și bineințeles un mare timp de reacție odată folosit.

Nu plec de acasă fără asigurare de călătorie. Ți se poate întâmpla orice, oriunde, fie că e sau nu vina ta,  așa că nu te costă scump să îți faci o asigurare pentru tine și bunurile tale. Si da. Primești banii înapoi. Alexandra o poate confirma după incidentul cu ariciul de mare din Filipine. A adus toate actele doveditoare de la spital, a mai completat niște formulare și în mai puțin de o lună și-a primit banii înapoi, în cont. Până la ultimul leu.

Nu-mi las lucrurile nesupravegheate! Chit ca sunt la o terasă sau pe o bancă în parc și am impresia că dacă îmi agăț rucsacul sau geanta de colțul scaunului/băncii e ok. Nu e deloc ok! Tine-ți lucrurile la vedere! De preferință, la vederea ta!

Cred că fiecare dintre voi vă întrebați ce am făcut noi și cum am reacționat la întâmplarea povestită mai sus. Ei bine, nimic. De ce? Pentru că eram singur. Pe Alexandra nu o pun la socoteală. Nu îmi imaginez cum i-ar fi lăsat knock-out pe malacii respectivi, cu pumnii ei nervoși și micuți. Iar ce faci atunci când ești singur? Îți vezi de ale tale. Pentru că ții la tine, la călătorie și la persoana iubită. Și pentru că nu ai vrea să se sfârșească rău.

Celor care călătoresc ȋntr-un grup mai mic de 4 persoane (doua cupluri) le recomand să nu intervină (dacă nu sunteți cumva experți în lupte de stradă) în cazul în care sunt martori la asemenea evenimente. Ce poți face cel mai bine e să fii atent la detalii și să relatezi unui polițist cu exactitate tot ce ai văzut. .

O călătorie frumoasa este una fără evenimente neplăcute sau ireparabile.

Îmi place termenul de aventură, dar aventura nu este același lucru cu nesiguranța. Un călător care nu își ia minimul de măsuri de siguranță, nu vrea să ajungă departe. That’s a fact.