Mai ții oare minte excursiile cu clasa, cu “Domna’nţătore”, în care doi câte doi de-o mână, cu borsetuţele, ghiozdănelele și plăsuțele la noi, ieșeam din autocarul comunist cu perdele îngălbenite de vreme și așteptam, uneori cuminți, indicațiile “’nţătorei”?

Erau genul ăla de excursii din clasele primare, în care negreșit careva se pierdea de grup ori careva se scăpa pe el.

Era pe-atunci chintesența vieții noastre de școlari să vizitam muzee după muzee, saline, case memoriale și mănăstiri.

Când am auzit acum, pentru prima dată după jjj de ani “Hai să mergem la Salină la Praid” m-am și întors brusc în spate să văd pe cine întreabă și cumva, fața mea expresivă le-a și dat răspunsul prietenilor mei.


Dar oare ce poți face într-o zi de sâmbătă în care te plictisești de moarte?

Stai că-ţi zic eu! Mergi la Salină la Praid!


Mașina am lăsat-o în curtea unei restaurant cu mâncăruri tradiționale, flancat de magazinașe, standuri, tonete și gherete cu porumb fiert, plăcinte, langoş-uri și alte grețoșenii de altfel delicioase.

Acestea se întindeau pe ambele părți ale străzii, și la stânga și la dreapta, printre puzderii de chestii de lemn, jucării și mărunțișuri de care n-ai niciodată nevoie, dar la care mereu te oprești să te uiți.

Am luat-o spre stânga, mai mult pentru că-n direcția aia mergea mai toată lumea, dar și pentru că văzusem înainte un semn cu Salina, până am ajuns în fața unui ghișeu de lemn.

30 de lei am dat pentru o singură intrare, după care, cu biletele în mână, am urcat în autobuzul plictisit parcă de atâtea ture până-n subteran şi-napoi. 

Da, eram încă sceptică de ce aș putea să văd “la subsol” și mă tot bufnea așa rasul de autobuz și de situație, aducându-mi cumva aminte de excursiile din clasa a 3-a.

Călătoria cu autobuzul până în salină nu a durat mai mult de 10-15 minute, timp în care mi-au invadat mintea fel și fel de întrebări și situații stupide. 

Oare ce naiba a fost în capul meu să vin la Salină la Praid?

Nu cred ca autobuzul ajunge pân’ la capăt şi-napoi.

Cred că o să mi se facă rău de 100 de ori pân’ să mă dau jos…

Dacă se prăbușește tunelu’ și rămânem blocați.. ?

Odată dați jos din autobuz, la capătul liniei, adică la intrarea în salină și coborând scările la 120 de metri adâncime, fața mea a început să se destindă și să se relaxeze, iar întrebările idioate din capul meu parcă nici nu fuseseră gândite vreodată. 

Cafenea, restaurant, spații de joacă pentru copii, cinema 3D, farmacie, capelă, Club Aventura, dar și istoria salinei înrămată frumos pe pereții ei în fotografii artistice, au transformat Salina Praid ȋntr-un loc plăcut, frumos și inedit. 

Băncuțe, mese cu scaune pentru a lua masa sau pentru jocuri de societate, mese de tenis de masă, leagăne și hinte pentru cei mari și cei mici, totul pentru a-ţi diversifica cele 4 ore pe zi recomandate de a le petrece în salină.

Brusc, dintr-un loc ce pornea cu o premisă greșită în capul meu, se transformase ȋntr-un loc ideal de a-ţi petrece câteva ore sau de a-ţi trata diferite afecțiuni.

Dacă suferi de boli ale sistemului respirator, amigdalită, bronșită, sinuzită, nevroză, oboseală, astm sau diverse forme de alergii atunci trebuie să știi că lumea asta de sare, din adâncul pământului, din Ținutul Sării, este cura de sănătate de care ai nevoie.

Plimbatul ca plimbatul și statul ca statul, dar ce m-a cucerit pe mine a fost Club Aventura, o oportunitate genială de a-ţi petrece timpul în salină.

Dacă ești cu pitici după tine sau dacă vii special pentru ei, Club Aventura îți va asigura cățărări interesante și amuzante, ce vor capta atenția atât celor mici, cât și celor mari.

Mai mult de-atât, dacă tot ce ți-am înșirat mai sus tot nu te-a convins, află că în salină, la 100 de metri adâncime se află Galeria Vinurilor, cu 525 de soiuri de vin, din 25 de zone viticole, din șase țări.

Cum ajungi aici?

Praidul este un sat secuiesc, extrem de interesant și de variat. Se află în Harghita, iar principalul punct de atracție al județului este Salina Praid.

Masivul de sare de la Praid este unul dintre cele mai mari zăcăminte de sare din Europa, ce ajunge până la 2700 de metri adâncime, iar pe lângă asta mai găsești aici un ștrand cu apă sărată ce provine din interiorul salinei, un canion de sare, prima casă permanentă de fluturi din Romania – Casa Fluturilor, cetatea Rapsone și încă vreo casă memorială.

Poți să vii încoace liniștit, te asigur că nu te vei plictisi și că vei găsi ceva frumos de văzut sau de făcut și pentru gustul tău.

Am ieșit din salină un pic tăhuie de cap și mi-am dat seama că spațiile închise nu prea-s pentru mine, însă am plecat așa, cu un sentiment tare fain, ce mi-a schimbat complet percepția despre salină și m-a făcut să văd o oarecare dezvoltare pe partea de turism, și la noi în țară.

Și să fim serioși, cu asemenea bogații naturale, ar fi și păcat de noi să nu încercam să le dezvoltăm și să ne mândrim cu ele!

Acum, chiar dac-am trecut de mult de clasa a 3-a, tot n-aș vrea să mai ratez Praid-ul cu orice ocazie-mi iese-n cale!

Sharing is caring ♥