Roma…

Aroma…

Îmi târam trolerul după mine și împărțeam priviri în stânga și în dreapta, în timp ce încercam să respir ușor aerul nou și cald în care aterizasem, în aplauzele frenetice ale călătorilor văzuți din nou la sol, după două ore de zbor și o aterizare mai puțin sigură a avionului nostru.

Nimic nu mai conta însă acum. Ajunsesem la Roma și parcă deschisesem alți ochi în soarele arzător și în cele peste 32 de grade care învăluiau străduțele fascinante ale orașului.

Eram pentru a treia oară aici și mă bucuram că, de data asta, să nu fiu turistul tipic care bifează doar niște atracții de văzut pe listă, ci să trăiesc, să respir, să mă plimb și să gândesc ca italienii, prin tot ceea ce mă înconjoară, dar și prin ceea ce-mi încântă simțurile, prin pastele, pizza și înghețata lor desăvârșită.

Cu fiecare călătorie pe care o fac în aceeași destinație, mă simt mai aproape și mă face să înțeleg mai multe din autenticitatea, istoria și cultura acelui loc. Vacanța înseamnă libertate pentru mine, fie că o înșir pe 4 zile sau că o lungesc pe 2 săptămâni, așa că mintea mea a intrat acum în Do not disturb mode, făcând switch-ul în mod automat, de parcă apăsasem un buton.

Roma mă impresionează de fiecare dată cu frumusețea ei și parcă-mi vine și tare greu să o aștern pe hârtie, în cuvinte, de frică să nu omit ceva prețios din toată-i splendoarea.

In râurile de istorie ce și-au săpat adânc traiectoria prin mijlocul acestui oraș, au înotat sute de generații, pe urmele cărora pășesc milioane de turiști anual.

De fapt, nu știu exact de la ce i se trage faima și frumusețea acestei așa-numite Caput mundi (capitala lumii).

Să fie de la moda și stilul inegalabil al italienilor de orice vârstă? De la verdele plantelor ce își fac loc prin pereții antici a capitalei Republicii Romane? Să fie despre orașul vechi a lui Traian? Poate e despre gladiatori și cel mai important amfiteatru din Imperiul Roman: Colosseum-ul!

Nu, nu! Să nu uităm pe cine înconjoară Roma. Sigur e despre Vatican!

Ai pomenit cumva pastele?

Stai! Vorbim de Piazza Navona aici? De Pantheon? De Fontana di Trevi?


Nu o să o scot la capăt nicicând! E un mix de artă, antichitate, cultură, gastronomie, frumusețe, emoții, sentimente.

E pur și simplu: Roma.

 

Totuși, câteva lucruri nu se dezmint nici aici și le găsești în aproape toate orașele occidentale: mulți africani care vând fake-uri după genți si ochelari de firmă, la care s-au adăugat în ultima vreme și un val de asiatici, cu precădere pakistanezi, sirieni, libanezi care-ți vând apă plată sau minerală la sticle de jumate.

 

Cu toate acestea, unele lucruri doar la Roma la întâlnești.

 

Cum ar fi Matteo cel simpatic, în taverna cui ne-am luat micul dejun și care ne-a ospătat din partea casei cu mini-pizza dintr-un aluat dumnezeiesc, peste care a stropit un sos de roșii homemade și l-a asezonat cu o floare de busuioc în mijloc.

 

Și pentru că ne-am simțit atât de bine la el, a venit și cu un desert delicios din partea casei, pentru că…de ce nu?

 

LA DOLCE VITA ♥

În micile taverne, ale micilor întreprinzători și al italienilor get beget găsești cele mai delicioase preparate, cu paste făcute în casă și ingrediente proaspete și atent alese.

N-ai cum să nu fi impresionat de ospitalitate, zâmbete gratuite, bună dispoziție și camtotce-ifain ce plutea prin aer. Nu, nu te gândi că e la fel de romantic ca și Paris-ul, dar se-apropie mult, iar ce-i al romanilor e al romanilor.

 

 

Cupluri de bătrânei atent dichisiți încă se mai plimbă de mână pe aici, și-și șoptesc lucruri amuzante la ureche.

Că sunt italieni sau cupluri de străini în vârstă care încă se mai bucură de viață, lăsând în spate laița goală din fața casei pe care poveștile despre săteni și-au pierdut de mult ecoul, un lucru e clar: aici totul e mai rafinat, mai modern, mai autentic, mai frumos. Mai…en detail.

Nu pot să vorbesc despre Italia fără ca să menționez măcar o dată de il gelato italiano.

Mamma Mia! Madonna! Santo Gusto della papilla gustativa! 

Per l’amore del cielo, să ajungi aici și să nu guști asemenea…explozie pe cerul gurii, e un adevărat păcat! Este extrem de cremoasă și are un gust intens din orice aromă ai alege. Cele mai multe sunt făcute în casă, după rețete vechi italienești.

Cum poți să cunoști mai bine cultura unei țări, dacă nu prin mâncarea ei, cea mai bună carte de vizita ever?!

Mâncarea nu e doar mâncare aici, e un adevărat ritual, respectat ca la carte de italieni. E despre ingrediente fresh și rețete simple. Despre bucuria de a găti și deopotrivă de a mânca.

Brusc, vorbim pe altă limbă acum: Cacio e pepe, Amatriciana, Ravioli ai Quattro Formaggi, Tagliatelle al ragu, Spaghetti Carbonara, Pizza, Pizza și Pizza. Gata! Trebuie să mă confesez: am clacat! Am mâncat de toate! La naiba, de ce trebuie să existe caloriile? #delicioșeniidelicioase

Italienii mănâncă foarte des în oraș și de multe ori îi observi râzând tare pe la mese, pe terase, lângă un pahar de vin și o farfurie de paste, cu familia și prietenii pe lângă ei. Le place să socializeze și nebunia întâlnitului și statului pe telefon la aceeași masă, se pare că încă nu a contaminat de tot această parte frumoasă a Europei.

Am savurat Roma cu multă răbdare. De data asta. De altfel, dacă nu ești înarmat cu o doză mare de răbdare, poți să sari peste această destinație cosmopolită care mustește de turiști. E arhiplină, megaful, enervant de turistică și populată. Sute, zeci de mii de oameni, cozi lungi la orice punct de atracție ai vrea să vezi.

Nu pot să ignor și partea asta proastă, deși, până la urmă, nu totul e despre atracții, ci despre oameni. Și mâncare. Oameni și mâncare. Exact.

Pe moment, draga mea Roma, ne despărțim aici.

Nu, n-am să te uit. Am să mai revin, promit.

Pentru că mereu îmi spui alte povești și îmi arăți o altă fațetă a vieții.

Pentru că mă faci fericită.

Pentru că nu te dezici de farmecul tău.

Pentru că…și pentru că…

 

Sharing is caring ♥