Pe lângă Satul Ştrumfilor, Antequera, El Torcal și Malaga, mai am ceva frumos și delicios să îți arăt: Tarifa.

Înainte să ajung în sudul Spaniei, nu auzisem niciodată de orașul Tarifa, de unde e situat și nici măcar de cât de fain poate fi.

Sudul Spaniei împarte frumuseți diferite și, deși am fost peste măsură de impresionată și îmbătată de frumusețea locurilor în care am ajuns, chiar credeam cu convingere că nu mă va mai putea uimi nimic.

Dacă nici tu nu ai auzit vreodată de locul ăsta, află că nu Gibraltar se află în cel mai sudic punct al Europei continentale, ci Tarifa.

Din Caleta de Velez, de la frumoasa locație a celor de la Timax Holiday Home, GPS-ul ne indica circa 155 de km până la Tarifa, un drum care s-a dovedit a fi superb și rapid pe autostrada de pe Costa del Sol.

Tarifa fotografiata de pe deal. In departare, continentul african.

Tarifa este locul în care simți cu adevărat că ceasul de pe mână sau de la telefon e extrem de inutil. Timpul trece lent pe aici și atmosfera e atât de relaxantă, încât faci eforturi să te gândești dacă încă mai ești în Europa sau ai trecut în ceva loc uitat de lume, de agitație și de stres.

Ne-am apropiat cu mașina de podul ce leagă castelul Guzman de continent și deodată s-a instalat o liniște în mașină, muți de uimire la toată scena ce se derula înaintea noastră. Vântul puternic purta valurile după bunu-i plac, ba înainte, ba-napoi, spărgându-le de pod și împrăștiindu-le în toate părțile, udând pe toți aceia care se încumetau să-l treacă.

Nisipul fin de pe plaja ce se-ntindea în stânga noastră era purtat în voie, în toate părțile, pe șosea, pe case, pe șezlonguri și turiști. Am parcat mașina și m-am dat jos cu greu, încercând să țin de portiera pe care vântul parcă-şi pusese gând rău, să mi-o smulgă din mână. Am închis ușa mașinii mai mult trântind-o și am început să mă apropii de plajă.

Bine că mi-am adus eșarfa degeaba, ca să o las în bagaj, acasă. -mi-a și trecut prin cap când am fost învăluită ȋntr-un nor de nisip, ce a ajuns în toate locurile în care nu credeam că intră nici vântul.

Am luat-o cu curaj pe pod, că deh, nu mai conta acum puțină apă sărată, pe lângă atâta nisip zvânturat peste tot, iar vântul încăpățânat care mă împingea din spate era gata să mă dea jos, pe pietroaiele de la baza lui.

Am mulțumit în gând celui care a inventat ochelarii de soare, căci fără ei îți era cu neputință să privești în jur fără să îți intre nisip în ochi, și am rămas pe loc, pe pod, fascinată de spectacolul de pe mare. Cred că singurii care nu au înjurat vântul pe acolo erau cei care făceau kite-surfing și îți încântau privirile cu tot felul de scheme mișto, ridicându-se și la 10 metri deasupra mării, în aer. Am stat să ȋi privesc vreo 20 de minute și să le admir show-ul, dar și căzăturile în apă. Nu mai voiam să plec de acolo.


Cumva, toată treaba aia cu vântul, valurile sparte, nisipul nebun, cei care făceau kite-surfing, plaja blondă și întinsă cât vezi cu ochii și îmbinarea asta fantastică din locul în care Atlanticul se întâlnește cu Mediterana e ceva…unic. Spectaculos. Datorită locației perfecte, cu vânt puternic ce bate aproape pe toată durata anului, Tarifa e locul ideal pentru iubitorii de kite și windsurfing.

Am luat-o la pas spre orașul vechi și puteam să jur că nisipul din ochi avea formă de inimioare, căci m-am îndrăgostit de Tarifa cât ai zice pește. Străduțele înguste din Old Town, casele albe tipic andaluziene, petele de culoare din rama ușilor de ici colo, magazinele de surferi, cafenelele de hipsteri și lumea relaxată ȋi dădea un aer și un vibe extrem de cool locului.

Luând-o pe strada Sancho IV el Bravo am ajuns la frumoasa și vechea biserica Iglesia de San Mateo, care m-a dus cu gândul la superba Colegiata de San Sebastian din Antequera. Deși Old Town-ul din Tarifa nu e mare, te poți rătăci cu ușurință, dar ori pe unde ai lua-o, tot ajungi ȋntr-un colț frumos și vesel al orașului, bine conservat de-a lungul timpului.

Nu pot să zic exact ce face din orașul Tarifa o destinație atât de specială, de primitoare și de addictive, dar pe mine m-a cucerit. Și nu doar pe mine. Intri ȋntr-un fel de transă de relaxare și te lași așa …să plutești ca un colac pe mare, pe străduțe, prin magazine, pe scaunul unei terase în timp ce guști niște tapas delicioase.


Aici, totul e diferit. Nimeni nu se grăbește. Nimeni nu aleargă de ici-colo, nimeni nu e stresat. Parcă inspiri și expiri așa cum nu ai mai făcut-o până acum, până la capăt, cu particule de oxigen care-ţi îmbată şi-ţi trezește fiecare celulă din corp.

Nu are cum să nu te gâdile curiozitatea, să te întrebi ce viață duc oamenii aici. Ce gust are traiul în Tarifa. Probabil o combinație între dulce-sărat.

Dacă ajungi în Tarifa, fă-ţi timp să le vezi pe toate pe-ndelete. Să te plimbi pe-ndelete.

De la marea spumoasă ce atrage iubitori de surf din întreaga lume, la cei ce adoră muntele aflat la doar câțiva pași depărtare, Tarifa este o destinație pe gustul fiecăruia, căci are de toate, pentru toți.

Deși Tarifa este un oraș fără aeroport, nu e deloc greu sau dificil să ajungi aici. Cele mai apropiate aeroporturi de Tarifa sunt cele din Gibraltar (la 45 de km depărtare), Jerez (la 130 de km depărtare), Malaga (la 150 de km depărtare) sau Sevilla (la 215 km depărtare).

Sincer, înainte de călătoria mea în sudul Spaniei, nu am crezut că o să zic că abia aștept să revin în același loc, dar Andaluzia m-a fermecat! Mâncarea, oamenii, locurile, marea, cerul, munții…. M-am îndrăgostit iremediabil…Și crede-mă, nu e mai scump ca un sejur la Mamaia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sharing is caring. ♥