Din Andorra aveam de ales între două posibilități: o luăm prin Franța și ne îndreptăm spre casă, sau ne întoarcem în minunata Spanie și ne adâncim mai mult în nord, în așa-numita Țara Bascilor.

Încă de când studiam acasă harta Spaniei, am știut că vreau să ajung neapărat în San Sebastian, o minunăție de oraș căruia ii auzisem numele de nenumărate ori și pe care l-am descoperit doar în pozele de pe Google. 

Unele dintre cele mai aventuroase călătorii pe care le poți avea vreodată sunt cele cu…motorul. Odată urcat în șa, străbătând zeci de mii de km și atâtea amar de țări știi că nu e cale de întoarcere. De fapt, nici nu prea-ți dorești să fie. Îți vine să te tot duci și aici, pe lângă adrenalina și satisfacția pe care ți-o dă o tură moto, i se adaugă și plăcerea și entuziasmul de a cunoaște locuri noi. Cu toate acestea, nu totul e roz, pufos și plin de unicorni zâmbitori.

Am trecut de Pamplona și aveam impresia că orele prin arșița din nordul Spaniei se scurgeau cu încetinitorul. Apropiindu-ne de Țara Bascilor am observat că nu stăm deloc bine cu vremea din fața noastră, căci drumul pe care trebuia să-l urmăm pe lângă Atlantic ne îndrepta spre un cer negru și închis, iar vântul puternic ce ne bătea în față nu prevestea de bine.

Ţara Bascilor este situată în extremul occidental al Munților Pirinei, iar poporul basc alături de cel lapon se presupune că sunt supraviețuitori ai perioadei paleolitice, cu limba bascilor mai veche decât limbile indo-europene, acest popor fiind printre cele mai vechi ale Europei.

Cum??? Mergi în Țara Bascilor și te aștepți la soare? Sper că ți-ai luat umbrela cu tine!, mi-a spus mai apoi prietena mea Hanna, care știa cum stau lucrurile pe acolo.

Dacă te pornești spre Ţara Bascilor nu ai nevoie de absolut niciun indicator sau steag care să-ți spună că ai intrat în regiune, căci îți vei da seama instantaneu. Vremea urâtă, mohorâtă, cu ploaie măruntă și obositoare și o natură cu o culoare impresionantă de verde crud, hrănit în permanență de ploile dese și temperaturile scăzute, sunt cele mai bune indicii.

Am ajuns în San Sebastian cu costumele de ploaie pe noi, pe o vreme ce ne toca mărunt și ne punea răbdarea la mare încercare. Era 10 seara și nu aveam cazare. Nici măcar nu ne-am fi imaginat că Booking-ul va arăta 0 (zero) locuri de cazare, poate doar un loc liber la Ritz și atâta tot. Am început să căutam cazare în apropiere de San Sebastian. Ne gândeam să punem cortul undeva. Dar unde? Ploua și era seară deja. Și eram obosiți. Și ne era ciudă. Că nu am fost suficient de deștepți să ne facem rezervare dinainte. Doar că nu știam când ajungem aici și nici cât vom sta.

Și mai ales că vom găsi cazare ioc. Cum e posibil așa ceva?

Sopela Beach House

După o oră de căutări continue și telefoane date, am găsit cazare la 80 de km de San Sebastian, în cealaltă regiune a Țării Bascilor, Vyzcaia. Încruntați, plouați și irascibili, ne-am urcat pe motoare și ne-am îndreptat spre Sopela Beach House, un Bed & Breakfast extrem de frumos, la marginea oceanului.

Aproape că am pupat patul când am ajuns să pun capul pe perna moale și curată a pensiunii și deși eram supărată că a fost nevoie să sărim peste frumosul San Sebastian, aici eram mai aproape de una dintre cele mai impresionante locații pe care le-am vizitat vreodată: San Juan de Gaztelugatxe.

Abia când ne-am întors în țară și am vizionat sezonul 7 din Game of Thrones, am realizat cu stupoare că tocmai vizitasem locul nemaipomenit ce apare ca Dragonstone-ul lui Daenerys Targaryen.

Lăsând la o parte Game of Thrones, San Juan de Gaztelugatxe este o mică insuliță înconjurată de ocean, de stânci abrupte, de o apă albastră și adâncă cu valuri ce se sparg în scările de piatră ce-i fac legătura cu pământul. A servit ca fortăreață în multe bătălii, iar mănăstirea din vârful insulei a fost incendiată de mai multe ori, fiind distrusă complet, iar mai apoi reconstruită. Biserica este închisă aproape tot timpul anului, excepție făcând câteva sărbători importante a căror slujbă se ține cu sfințenie în interiorul ei.

De la locurile de parcare de lângă Mirador și până pe insulă e cale lungă de făcut. Nimic nu m-a întors înapoi de la a vedea San Juan de Gaztelugatxe, nici măcar cizmele de moto greoaie, neinspirația de a lua o sticlă cu apă la noi sau faptul ca Adi a abandonat drumul după 100 de metri. :))

Am avut noroc să îi las lui geaca mea de moto, așa că m-am avântat să cobor prin locuri amenajate precar și doar bătătorite de pașii altor vizitatori, cu scări din pământ și bolovani pe care trebuia să te cațări, să ai grijă să nu aluneci și să te sprijini de plante și alte minunății, ca mai apoi să urci un total de 241 de scări pentru a ajunge în vârf. S-a meritat? O, da!

Este extraordinar de frumoasă priveliștea din vârful insulei, dar și construcția scărilor din piatră și a întregii mănăstiri. Cred că am făcut o treabă eroică de o oră de mers în cizmele moto, care mi-a adus la final o satisfacție imensă. Pozele vorbesc de la sine.

Dacă ajungi cu avionul în Bilbao și vrei să vizitezi San Juan de Gaztelugatxe, află că acesta se află la 45 de minute de mers cu mașina sau autobuzul, iar dacă vii dinspre San Sebastian îți va lua 2 ore până aici.

Chiar dacă nu ești fan Game of Thrones, San Juan de Gaztelugatxe este un loc rupt din povești, care merită vizitat cu orice ocazie. Nu uita să consulți vremea înainte, să-ți iei o pereche de adidași la tine, o sticlă cu apă și aparatul foto.

Safe travels,

Alexandra

Sharing is caring ♥

 

Citește și alte articole din tura noastră moto despre:

Cam cât de frumoasă crezi ca e Andorra? 

Barcelona pe motoare