Hey! Hi, guys! Could you please move away your motorbikes, off the road? am auzit dintr-o mașină de Cluj ce venea de pe contrasens.

Ne-am uitat unii la alții și am zis Ok, no problem!.

 Se pare că Transfăgărășan e locul în care ești confundat cu străinii.

Am pornit destul de târziu din Bistrița, cam pe la 11, și cumva ne-am fi teleportat direct în Cârțișoara, localitatea dinaintea Transfăgărășanului, dar în același timp ne-am și bucurat de vremea frumoasă de la început de septembrie și de bucuria și adrenalina ce doar o tură cu motocicleta ți le poate da; cu atât mai mult prin mijlocul țării, o superbitate de drum pe motor.

Cred că sunt foarte puțini romani care nu au auzit de Transfăgărășan și chiar mai puțini cei care nu l-au vizitat nici măcar o dată.

E cel mai fain și cel mai cunoscut drum al României peste hotare.

Avem o mică comoară de aur, culmea, lăsată în urmă de Ceaușescu, ce nici măcar nu a putut fi întreținută cum trebuie de cei care I-au urmat. Aiurea!

Cu toate că m-a întristat starea drumului propriu-zisă, nu am putut să fac un pas fără să zâmbesc. Că o fii natura, că o fii energia locului, prietenii de pe drum, peisajele minunate sau bucuria că mă dau pe motor, nu știu să spun. Cred că pe undeva toate adunate.

Am ajuns în vârf cu chiu cu vai, dar mai ușor decât mândrii posesori de mașini, pentru că erau extrem de mulți turiști și foarte multă îngrămădeală. După ce am adăugat un layer în plus costumului de moto și mi-am luat mănușile de iarnă, situația s-a schimbat. Ehhh, așa mai vorbim.

In afară de un bulz, 3 poze și un kurtos colac nu prea ai ce face sus în haos, asta dacă nu ai venit cu ideea clară de acasă de a te ghiftui cu cârnați, caltaboși, cârnați, brânză, cârnați și alte cele, așa că ne-am pornit până pe partea cealaltă, spre Curtea de Argeș, unde a început toata distracția și nebunia cu o mică adiere de vânt:

 

Cele câteva 8-9 grade ne-au impulsionat să ne dezlănțuim, așa că de la frig și de la a noastră energie putere, uite mai jos ce a ieșit.  Țin să precizez că nici unul nu asculta muzică, nici unul nu era sub influența cârnaților sau a băuturilor alcoolice și nici măcar nu ne gândeam la ce o sa iasă. Dar ne-am distrat pe cinste și am râs de abia ne-am mai urcat pe motoare.

Pe oriunde am mers cu motocicleta aproape de fiecare dată în discuțiile mele cu alți motocicliști din alte țări, a fost amintit Transfăgărășanul.

E cumva o comoară națională, obținută cu sacrificii umane de Ceaușescu. Cei mai mulți motocicliști români au un sentiment de mândrie să audă de la alții vorbind de Transfăgărășan, chiar dacă pentru noi e vorba de o plimbare de duminică, să mergem acolo și mai ales să ne ducem prietenii veniți din alte țări.

E ca un punct de întâlnire, pentru noi, cei pe două roți.

E  un sentiment tare fain să întâlnești oameni cu care împarți aceeași pasiune, așa am dat de Theo și Denise, chiar pe Transfăgărășan, împreună cu prietenii lor. Oameni frumoși cu experiențe frumoase de povestit. Călătoria foarte interesantă, pe motoare, a lui Theo și a tatălui său prin Asia Centrală o găsiți pe Two Ride Pamir.

Oricum ar fi, bine întreținut sau nu, Transfăgărășan e special, e al nostru și ne mândrim cu el, fiind declarat unul din cele mai frumoase drumuri din lume. 

Sharing is caring ♠

 

 

Citește și alte articole:

Zeljava – locul unde decolează motocicletele.

Barcelona pe motoare

Pasul San Bernardino – O minunăție de drum!