Împachetez repede șervețelul cu care mi-am șters a mia oară nasul și îl bag în buzunarul drept. Mă grăbesc să închid repede fermoarul, căci simt cum rafala de vânt rece de afară intră pe sub geamul de plastic al cabinei direct spre deschizătura din geaca mea.

Degetele-mi sunt înghețate și cu o tactică precisă și repetată de atâtea ori deja, reușesc să-mi trag înapoi mănușile călduroase și să-mi ridic bufferul până pe nas.

Nu-mi miroase a bine. Presimt că nu va fi așa de ușor aici. Ajut și eu la ridicarea geamului de plastic și al barei de protecție, îmi las piciorul stâng de care e legată placa să atingă gheața de sub mine și mă împing cu forță de pe telescaun.

Nu am știut că o să mă arunc, de fapt, într-o rafală de vânt cu bucățele mici de zăpadă înghețată, măturată de pe stânci. Cu calm, mă las pe piciorul stâng să alunec cu placa, iar pe cel drept îl țin drept săniuță. Da. Am scăpat.

Am alunecat de la telescaun până în vârful pârtiei fără să fiu doborâtă. In spate, schiori și plăcari cădeau pe capete. In față, copiii plângeau, iar schiorii începători își dădeau jos schiurile, să coboare pe clăpari.

M-am lăsat în fund și m-am grăbit să-mi închid legăturile, cu vântul nemilos ce-mi bătea în față și-mi îngheță obrajii și nasul. Prea crunt. Dau să mă ridic, să plec rapid din iadul în care mi s-a părut că am ajuns și mă arunc la vale cu curaj. Proastă decizie.

Totul e gheață pe jos și asta mă îngrozește mai tare decât vântul ce pare să atingă 50 de km pe oră. Ezitarea mea mă costă. I can’t beat the wind! Mă dezechilibrez și cad direct pe spate, pe gheața albă și tăioasă de sub mine.

Încerc să-mi bag cantul în gheață ca să mă opresc, dar nu pot, și alunec 10-15 metri pe spate. Mă ridic în fund și îmi dau seama că nu doar el a avut de îndurat un șoc grav, ci și capul. Slavă Domnului pentru cască! Simt că mi s-au mișcat și creierii și neuronii în cap.

Stau câteva secunde să-și revină toate cele. Mă ridic apoi și încerc să cobor, să scap de-acolo.

Fac slalom printre gâlme și ajung mai jos, unde respir ușurată, fără vânt și fără gheață. Sfinte Sisoe! What was that? Prima mea căzătură la Sölden!

E prima zi în care s-a deschis ghețarul (Glacier Ski Area) după o săptămână de ceață și ninsori abundente ce au făcut imposibilă urcarea pe cel mai înalt vârf de aici. Toată lumea stătea la coadă la telescaune și gondole, ca să ajungă în cel mai frumos punct din cele mai mari domenii schiabile din toată Austria.

Cu o altitudine între 2 700 și 3 250 de metri, zăpada e garantată sută la sută, iar un tunel de schi leagă cei doi ghețari (Rettenbach si Tiefenbachferner) și îți oferă 35 de km de pârtii late, lungi și absolut perfecte!

This place is insane!!!

E visul oricărui iubitor de sporturi de iarnă, fără glumă! 8 lifturi moderne urcă schiorii și plăcarii pe munții de gheață, iar capacitatea e de peste 16 000 de oameni pe oră!

Începător, mediu sau avansat, crede-mă, chiar nu contează! Ajungi aici extrem de ușor, iar pârtiile sunt bestiale, cu 24 de km de piste albastre (ușoare), 5,4 km de piste roșii (dificultate medie) și 3,9 km de pârtii negre (the tough ones, baby!).

Și asta doar în zona de ghețar! (Glacier Ski Area Solden)

Am ajuns la baza pârtiei cu zâmbetul până la urechi chiar și după căzătură. Nimic nu poate diminua frumusețea munților și a pârtiilor late și bine îngrijite de austrieci.

E o plăcere pură, combinată cu adrenalină și entuziasm. Te-ai da și te-ai tot da, iar dacă organismul nu ar da semne că ar trebui alimentat, nici nu te-ai mai opri la masă.

Slavă Domnului că restaurantele, ciupercile de lemn și terasele sunt la baza fiecărei pârtii, așa că ai o mare varietate de unde alege.

Supe, cartofi, pui la rotisor, paste, apfelstrudel, salate și alte deserturi și tipuri de mâncăruri găsești la fiecare restaurant, cu servire tip împinge tava. Austriecii s-au gândit la tot, așa că au și meniu à la carte pentru cei pretențioși.

Te așezi la masă, pui degetul pe meniu și ești servit pe dată cu specialitatea aleasă, totul pentru confortul și plăcerea ta.

Magazine specializate pentru sporturile de iarnă (gen Intersport), închirieri de placă/schi, supermarket-uri, magazine de haine, baruri Apres Ski, pub-uri și restaurante, toate sunt la poalele munților, la îndemâna oricui, iar unele dintre ele le găsești și sus, pe pârtie. 

Parcările sunt peste tot, atât în interior ( în parcare etajată gratuită), cât și la exterior, iar dacă la plecare te hotărăști să cobori pe schiuri/placă, poți opta să ajungi direct la etajul superior al parcării.


Totul a fost gândit în detaliu, toate sunt foarte bine puse la punct pentru siguranța, confortul și plăcerea clientului.

Dacă nu te-ai convins că Sölden este o regiune de schi cu adevărat desăvârșită, află că aici s-a filmat cel mai recent film 007, Spectre, într-o clădire construită special pe creasta muntelui Gaislachkogl, la peste 3 000 de metri altitudine.

Ești ghidat prin ultimele tehnologii și gadgeturi, galerii interactive și high-tech, mașini, locații și secvențe ce definesc ultimul film James Bond.

Aici, la 007 ELEMENTS, poți să descoperi cum s-a creat lumea 007, printr-o experiență ultra modernă, unică și inedită. Prețul unui bilet e de 22 de Euro pentru adulți, fără urcarea cu gondola pe munte. Merită? Just take a look below:

Acum parcă te văd cum citești toate astea și te întrebi „bine, bine, dar cât costă?”. Știu, m-am gândit și la asta, dacă e rentabil sau nu să mergi până la Sölden, să te dai pe pârtie și o să fac câteva calcule mai jos.

Un skipass pentru o zi costă undeva la 50 de Euro, iar într-o zi faci aproximativ 50-60 de km de pârtie dacă te trezești de dimineață și ești aici de la ora 9.

În cazul în care ești mai comod, ai mâncat și ai băut mai mult în seara precedentă și ajungi pe pârtie de la ora 11, skipass-ul e mai scump cu vreo 4-5 Euro.

Să zicem că plătești 50 de Euro pentru maxim 60 km de coborâre; asta înseamnă că plătești cam 1 Euro pentru 1 km de pârtie în care ai parte de cele mai bune servicii, peisaje de pici pe spate, o mare varietate de restaurante și o grămadă de voie bună. Toate astea pentru 1 Euro / km de pârtie.

Cazarea depinde mult de ceea ce cauți, însă pe Booking sau AirBnB, dacă e rezervată din timp o găsești la un preț decent. Noi am găsit un apartament cu 2 camere, extrem de drăguț și curat ( cel mai curat loc în care m-am cazat până acum), pe Booking și l-am rezervat cu aprox. 280 de Euro de persoană. Am fost 5 și am stat 8 zile, iar apartamentul il gasesti aici.

Ei bine, dacă schiezi în Romania, cazarea s-ar putea să fie mult mai scumpă, iar prețul dat pe kilometrul de coborâre costă în unele zone chiar și 3 Euro. Din nefericire, serviciile de la noi nu se pot compara nici pe departe cu serviciile din Austria.

În ceea ce privește transportul, e simplu de calculat: 2600 de km dus-întors cu un consum mediu de 7 litri la 100 de km vine undeva la 255 de Euro, pe care dacă îi împarți la 4 persoane este chiar convenabil.

Știu. Îmi veți spune că nu ar fi rău să promovam și locațiile din țară care oferă practicarea sporturilor de iarnă, voi vorbi cu siguranță și de acelea, dar dacă tot ai o săptămână de concediu și poți ajunge în Sölden atât de ușor, de ce să nu încerci să te simți răsfățat și excelent în contravaloarea banilor pe care i-ai muncit atât de greu.

Iar pârtiile din țară pot fi încercate și în week-end-urile de iarnă.

Sunt foarte fericită că articolele mele constituie un ghid și o inspirație pentru cititorii mei și tocmai din respect pentru voi anul ăsta am să pun accent pe expresia „good value for money”, adică o analiză mai detaliată a costurilor în raport cu satisfacția pe care o aduce călătoria.

E clar că merită să călătorești, iar dacă tot o faci e bine să scoți maximul de satisfacție din asta, iar atunci când te întorci acasă să fii de 10 ori mai fericit și mulțumit.

Sölden? Cu siguranță în topul listei cu destinații de iarnă!

Sharing is caring