Când am ajuns pe cel mai înalt vârf de munte, în lumea asta albă și înghețată de la 2000 de metri altitudine, am rămas pentru câteva secunde congelată. Nu de frigul de afară, ci de măreția peisajului… și e ușor să uit aici, că există pe lume alte sporturi mai frumoase decât snowboarding-ul.

M-am dat jos din telecabină cu placa în brațe, târându-mi bootsii grași prin zăpada multă și bătătorită a miilor de schiori și plăcari ce trecuseră pe aici înaintea mea. Am găsit un loc mai gol, mi-am aruncat placa jos și am privit în jur. Lumea multă, terasa, restaurantul și muzica ce se auzea păreau că vor să îmi alunge bucuria de copil și contemplarea locului care mă țintuiau acum și nu mă lăsau să îmi ating legăturile și să o iau iute la vale.

Trezită din reverie de un schior – care aproape intrase în mine și mă clătinase puțin- mă apuc să fac câteva mișcări de încălzire și să-mi strâng legăturile. Mă uit înspre prietenii mei cu nerăbdare, toți plăcari, cum încă își potriveau bootsii și nu știam cum să le spun mai repede “Haideți odată!”, fără să par enervantă.

Cu toate astea am reușit să mă abțin. Am mai aruncat o geană pe harta pârtiilor să mă asigur că am înțeles pe unde ne-am hotărât să o luăm și când i-am văzut pe toți gata, mi-am îndesat-o aiurea în buzunarul de la piept afișând o față de un entuziasm total.

Nu știu cât mi-au observat ei mie fericirea, probabil că erau prinși ȋ -a lor, dar la un semn cu mâna ne-am lăsat pe piciorul din față ce-i dă un impuls plăcii să o ia la vale, iar cu piciorul din spate am început să controlăm direcția spre o senzație de libertate de nedescris. Placa șerpuia în sfârșit pe pârtia proaspăt pregătită, zgâriind cu cantul pătura albă strălucitoare așternută pe pârtie.

Cerul era imposibil de albastru, zăpada ademenitoare, vântul trecea pe lângă mine ca un cântec de vioară, iar aerul ce îmi intra rece în piept îmi ascuțea simțurile cu fiecare respirație.

THAT’S FREEDOM, BABY!

Nassfeld e o altfel de stațiune de ski. Nu e la fel de iubitoare de petreceri ca Ischgl, nici nu are la fel de mulți kilometri schiabili ca Soelden, nici la fel de multe apres-ski-uri precum Obertauern, dar cu siguranță este cea mai ÎNSORITÃ stațiune! Soare. Soare?? Soare! Da!!! Nici la mare să te duci nu prinzi atâtea zile senine și frumoase, precum sunt aici sus pe munte, la Nassfeld.

Atunci când nu ești obișnuit cu un lucru, nu tânjești după el și nici nu ai cum să-i simți lipsa. Cumva, asta era în capul meu când mă gândeam la o sesiune de ski…” o să fie probabil vreo două zile cu soare, altele cu ceață și altele cu ninsoare abundentă”. Asta am întâlnit până acum → la asta mă așteptam în continuare.

Nassfeld însă a fost ceva…total neașteptat. O frumoasă surpriză! Așa i se și spune “Nassfeld- nice surprise“! De la cerul mohorât din țară și atmosfera bacoviană de după Crăciun, fără pic de zăpadă pe străzi și cu soarele ascuns printre nori am ajuns la polul opus, la o oarecare “vară” cu zăpadă.

Am avut soare non stop, lumea petrecea pe vârful muntelui în ciupercile ce duduiau de muzică, vin fiert, apfel strudel, adrenalină și voie bună. (Găsești multe poze și video-uri pe story-urile de pe Instagram, aici.)Și nici nu are cum să fie altfel, atunci când ai 110 kilometri de pârtii frumoase și bine întreținute la picioarele tale și cel mai bun cocktail antidepresiv din lume: sportul și soarele!

Stațiunea, aflată la granița cu Italia, te răsfață cu o un mix de bunătățuri culinare austriece și italienești în toate cele 25 de restaurante de pe munte. Intr-un peisaj de poveste,  alb și însorit, cu multe pârtii intermediare, cu Snow Park, zone de Freeride, Ski Movie și Night Skiing, Nassfeld are tot ce îi trebuie unei stațiuni de top.

Am ajuns în vârful pârtiei mele preferate -una dintre cele mai lungi și însorite pârtii din stațiune – și mi-am tras repede snowboardul din calea telescaunului dornică să o iau de la început.

Mi-am potrivit bootsii strânși de legături și ȋntr-un avânt de entuziasm, mi-am dat drumul la vale fără să-mi mai închid geaca. Mă încălzisem atât de tare în ultimele ture, încât am deschis toate ventilațiile de la costumul de ski și parcă tot nu erau suficiente.

Acum, pe pârtie, simțeam vântul rece cum mă răcorește și ȋntr-un întoarcere în lateral am pus frână și m-am întors cu fața la munte. M-am lăsat în genunchi și am cotrobăit repede prin buzunare să imortalizez momentul, priveliștea, totul.

Doamne, cât de fain poate fi!

Pe lângă pârtiile însorite și frumoase, aici la Nassfeld am avut și cea mai frumoasă cazare de până acum, din toate stațiunile alpine în care am fost. Hotelul-Pensiune Kaiser von Österreich. O pensiune plină de istorie și tradiție administrată de Familia Frenzl de mai bine de 7 generații și de aproape două secole.

Aflată fix în centrul regiunii Hermagor-Nassfeld-Presseggersee, pensiunea asta minunată te primește cu multă căldură și respect, lucru pe care îl observi peste tot: de la aranjarea meselor, la micul dejun extrem de bogat și variat, la curățenia camerelor și până la acea bomboană de ciocolată pe care o găsești pe pat de fiecare dată când te întorci de pe pârtie.

Prețul unei camere duble a fost de 88€/noapte + micul dejun inclus, iar pentru o cameră de 3 persoane prețul a fost de 126€/ noapte+ micul dejun.

Am tot respectul și toată admirația pentru această familie care se ocupă atât de frumos și se îngrijește atât de bine de cei care ȋi trec pragul. Pensiunea o găsiți aici.

La 3 ore de Salzburg, 1 oră de Klagenfurt și 900 km depărtare de vama Petea din Satu Mare, Nassfeld e o stațiune de ski cu un vibe excelent, perfectă și pentru familiile cu copii.

I ♥ NASSFELD

610 – 2200m

Sharing is caring. ♥