Mai avem 2 ore jumate de mers, zic eu cu voce tare, foindu-mă pe scaunul de la geam și ascunzându-mi telefonul în buzunarul rucsacului.

Vorbeam cu mine însămi și încercam să-mi găsesc totodată câteva fărâme de răbdare, după doar 30 de minute de microbuz. Privirea-mi cade iar pe geam, pe decorul marocan halucinant ce se schimba cu repeziciune pe măsură ce mașina înainta spre noua noastră destinație: Essaouira.


E de necrezut ce poate scoate din tine o nouă călătorie, într-o altă cultură și civilizație. Lumea e mai simplă pe-aici și nu-mi pasă că am ieșit din zona mea de confort. Mă simt mai bine așa. Mă cunosc mai bine așa. Maroc e o țară a contrastelor, iar dacă nu ești pregătit să schimbi macazul din locuința și orașul tău frumos și curat, atunci ia-ți gândul de a veni aici.

Te încearcă tot felul de sentimente, ba îți place, ba nu-ți place, ba ai mai sta, ba ai pleca acasă. E un joc interesant ce se dă la nivelul psihicului, dar care face ca excursia să fie mai palpitantă și neașteptată.


Cerul era încă gri și mă rugam în gândul meu să nu fie ca-n Marrakech, de unde am plecat cu ploaie.

La radio aud și piese străine, printre frânturi de știri în franceză și arabă și tocmai când simțeam că ațipesc puțin, șoferul oprește microbuzul și-i văd pe ceilalți turiști coborând rând pe rând. Eu nu mai vreau la baie, îmi zic în sinea mea și-mi închid iar ochii, cu capul rezemat de geam.

Hei, uită-te-n copac! îmi zice șoferul și-mi ridic leneșă ochii ca să dau de ceva fantastic de haios și de trist în același timp.

Vreo 10 capre stăteau nemișcate, cocoțate ȋntr-un copac, iar o grămadă de turiști își făceau poze cu “monumentul”.

Totul se întâmpla contra cost bineînțeles, căci păstorii de capre erau la baza copacului și amenințau cu bota orice căpriță care îndrăznea să vrea să se dea jos. După ce mi-a scăpat un hohot de râs, am rămas cu un gust amar, cel al unui tablou foarte trist. Nu am fost să mă pozez cu ele, căci nu vreau să încurajez așa ceva. Mi se pare un lucru barbar și nefiresc să constrângi niște animale în asemenea hal să stea la poze, spre deliciul turiștilor și buzunarele stăpânilor.

Cum nimeni din grupul nostru nu a părut prea interesat de capre, exceptând câțiva nemți, care s-au întors repede la mașină, am tăiat-o din loc, fără să ne uităm în spate.

Am mai mers preț de câteva căscături și vreo 15 melodii la radio cu tot cu reclamă, când în sfârșit, iată-ne ajunși pe coasta Atlanticului, în frumosul orășel Essaouira.

De cum am intrat în oraș, m-a cuprins un sentiment curios, cum că aici e cu totul altceva decât Marrakech-ul. Și așa și era.

Construcțiile erau mai moderne, totul părea mai îngrijit și mai frumos și poluarea de 10 ori mai redusă. Ne-am dat jos din microbuz și fiecare grup a luat-o entuziast în direcții diferite: unii spre port, alții spre orașul vechi, iar noi ne-am pomenit taman la mijloc, învârtindu-ne pe loc și respirând aerul sărat trimis de vânturile de pe mare.

Cunoscut și ca The Windy City of Africa, Essaouira e locul în care se strâng nenumărați surferi între lunile Aprilie și Noiembrie, iar de cele mai multe ori vântul bate așa de tare aici, încât turiștii veniți la plajă sunt obligați să se ascundă pe străduțele labirintice ale orașului, fiindu-le imposibil a mai rămânea pe plajă.

Astăzi era frumos, dar nu prea foarte.

Soarele, deși sus pe cer, abia trecea de norii gri ce încă mișunau deasupra noastră. Mi-am pus pălăria pe cap și am început să ne plimbăm.

Nu știu cum să-ți zic, dar …era ceva de vis. Prinși în toată nebunia și ritmul obositor al Marrakech-ului, aici parcă simțeam  relaxarea completă din tot sejurul nostru pe tărâmurile marocane.

Aici nu mai eram cu ochii-n patru, nu mă mai stresam de geantă și de portofel și nici nu-ți mai sărea nimeni în față să-ți vândă oareșce. Mergeai ca tot omu’ liniștit, nestresat, în vacanță.

Și era un sentiment al naibii de fain.

Cred că și de-asta m-am îndrăgostit așa de tare de locul ăsta. E fabulos. Mă simțeam oarecum ca-n Dubrovnik. Stai să-ți mai povestesc.

Zidurile înalte ce împrejmuiesc Medina sunt construite de prin anii 1760 și ce e foarte tare e că ai posibilitatea să urci pe ele și să admiri Atlanticul și tot ce mai dibui de la înălțime.

Înăuntrul zidurilor am descoperit alte souks (târguri) cu aceleași magazine colorate din Marrakech, multe covoare, țesături, lucruri handmade, săpunuri, uleiuri de argan, eșarfe, chestii din piele,  condimente, farfurioare și farfuriuțe și cănițe și câte și mai câte. Toate aranjate frumos, cu gust și cel mai important era CURAT! Peste tot era curat, restaurantele erau măturate, îngrijite, șters pe jos… O minunăție, ce mai!?

Toate tarabele erau mai îngrijite și mai curate și parcă scârba nu mai era cu noi aici.

Parada colorată de souks din Essaouira era o încântare pentru ochi și nu ne mai puteam opri din fotografiat, admirat și plimbat. Nici nu e de mirat că Medina a intrat pe lista patrimoniului mondial al UNESCO și este un loc vizitat de sute de mii de turiști anual.

Paleta de culori în care sunt scăldate casele te duc cu gândul la o mică Grecie, căci albul și albastrul îl vezi cam peste tot.

Portul este o altă imagine desprinsă parcă direct de pe coperta unor reviste de … pescuit. Fortăreața care face legătura, dar și separă foarte bine portul de medină, a fost construită în secolul XVIII, iar ca să urci pe ea te costă vreo 3 euro. De acolo ai niște cadre superbe asupra orașului, dar și asupra portului, bărcilor și pescarilor.

Ne-am plimbat preț de juma de oră printre tarabele de pește, sardele, scoici și fructe de mare, iar sutele de pescăruși ce căutau să fure de pe mesele vânzătorilor de pește, întregeau perfect tabloul.

Poți admira toată desfășurarea asta de forțe de pe zidurile fortăreței, acolo unde m-am cocoțat și am stat uitată de mine, prinsă ochi în jocul copiilor din port, de pe lângă bărci.

Mogadorul vechi al portughezilor, apoi al francezilor, cum era denumit mai demult orașul, a fost pe vremuri principalul punct de comerț al Marocului, înspre și dinspre Europa, aflându-se și cel mai aproape de Marrakech.

Bunurile se transportau din Africa Subsahariană spre Timbuktu, apoi prin deșert și peste Munții Atlas până în Marrakech.

Mirosurile înțepătoare din port, cerșetorii, vânzătorii de pește, bărcile vechi și noi, unele acostate frumos, altele claie peste grămadă, completează și mai mult imaginea interesantă, frumoasă și deosebită a Essaouirei.

E genul de loc din care nu-ți vine să pleci, care te-mbată de frumusețe și relaxare și parcă te poartă aievea pe străduțele lui, râzându-ți cumva în nas că, la cât e de frumos, ți-ai ales doar o zi de vizitat.

Din toata excursia mea în Maroc, ăsta a fost singurul meu regret, că nu am ales să stau cel puțin 3 zile aici, în Essaouira. Da, e un orășel mic, ţi se pare că nu ai multe de făcut, însă nu e deloc așa.

Poți să stai la soare pe plajă sau la o terasă din Medina, poți înota, poți să călărești cai pe plajă la asfințit, să te plimbi cu dromaderii, să faci windsurf, kiteboarding sau stand up paddle sau pur și simplu să stai cu o carte în brațe și să nu faci nimic altceva decât să te bucuri de liniște și pace.

 In ultima săptămână a lunii iunie a fiecărui an, Essaouira găzduiește unul dintre cele mai mari festivaluri din Maroc, Gnaoua Festival of World Music, ce adună artiști din toate colţurile lumii și zeci de mii de spectatori, pe muzică gnaoua, jazz, rock și reggae. 

Tot în Essaouira am mâncat și cea mai gustoasă mâncare de până atunci, salată Marocană, pastilla cu legume și calamari cu cartofi; totul proaspăt, curat și asezonat cu zâmbetul și ospitalitatea ospătarilor.

Îți tihnea masa, atmosfera, oamenii, locul. Tocmai de-asta cred că e un oraș de savurat în tihnă, pe-ndelete.

35 de Euro de persoană ne-a costat drumul dus-întors din Marrakech în Essaouira. Oferta de călătorie o găsești la toate agențiile din Marrakech, însă pentru că e de treabă și simpatic, ți-l recomand cu drag pe Abdul. (Am scris mai multe despre el aici)


My dear Essaouira,

You’re in my heart. You’re in my soul. Can’t wait to return to you someday.

It’s not a hope. It’s a promise.

Yours truly,



Sharing is caring ♥

 

 

Citește și:  11 locuri de neratat în Marrakech

                      Marrakech, Maroc – sau cum poți primi o palmă atunci când aștepți cel mai dulce sărut! 

                                   Valea Ourika – escapada GENIALA din Marrakech!