“De fiecare dată, în călătoriile mele, am fost atrasă de micile detalii care fac diferența. Așa am ajuns treptat să mă îndrăgostesc de uși și să-mi îndrept aparatul de fotografiat din ce în ce mai des înspre ele.
De arhitectura lor, de culorile lor, de istoria lor.
Mereu mă întreb ce poveste se ascunde în spatele unei uși închise și ce minunății mi s-ar dezvălui odată ce aș deschide-o.
Ce fel de oameni locuiesc acolo și de când își duc veacul deschizând și închizând poarta vieții lor.
Doar la o singură privire, o ușă poate să-mi spună multe despre stăpânul ei, despre anii care-i duce-n spate și despre pățaniile ei.
O ușă dă tonul clădirii și importanța ei.
O ușă mă poate face să zâmbesc sau să cad pe gânduri. Yep. I’m that weird.
Enjoy!”

Exact astea sunt cuvintele pe care le-am scris atunci când am publicat pentru prima dată un articol despre o pasiune veche de-a mea, care merge mână în mână cu călătoritul: Ușile.

Da, am o pasiune pentru uși. Așa cum ai citit mai sus.

Îți dai seama că odată ce am aterizat în Maroc, mi s-a părut că tocmai am pus piciorul pe tărâmul ușilor.

Nici o ușa nu seamănă cu alta, iar ușile colorate și interesante din Maroc parcă abia așteptau să fie fotografiate.

Mai jos, jurnalul foto. Vizionare plăcută! 🙂

 

Sharing is caring ♥

Citește și: Ușile