Plouă cu găleata. M-am întins în pat cu laptopul lângă mine, dar parcă nu știu cum să încep. Stau și privesc în zare, pe fereastră. Aud picurii cum cad greoi în geam și mă ghemuiesc confortabil între pernele pufoase. Am ajuns acasă și parcă nu vreau să mă “obișnuiesc” din nou aici.

Gândul mi-e tot departe, spre lumea asta mare și frumoasă. Mai am atâtea de văzut!

Am făcut 2300 de km pe motocicletă până în Croația și înapoi, iar când am oprit motorul în curte nici eu, dar nici ea n-am dat semne de oboseală. Adrenalina încă-mi curgea prin vene și dorința de a fugi în lumea largă era mai amețitoare ca oricând. Pare-se că doar ce gustasem aperitivul și foamea după aventuri și călătorii lungi m-a cuprins dintr-o dată.

Călătoria pe motor prin Serbia, Muntenegru, Croația și Bosnia și Herțegovina a venit ca o ploaie caldă de vară peste noi. Ne-am hotărât repede încotro să o luăm, bagajele au fost gata într-o clipită și duși am fost către sud. In Alba ni s-a mai alăturat un prieten pe motor și am nimerit ca de-obicei, singura femeie cu doi bărbați motocicliști după ea. Sau ea după ei, vorba vine.

Iată ruta, mai jos:

Am ieșit spre Serbia prin vama de la Oravița, trăgând cu poftă de accelerație și bucuroși să știm că avem un drum lung în față. Nu știam ce o să găsesc dincolo de graniță, la sud. Știam de Serbia doar din auzite, citisem câte ceva și văzusem 2-3 poze, însă nimic mai mult. Am închis urechile la părerile total negativiste și bine am făcut. Țărișoara asta m-a surprins cu totul. E adevărat că astăzi poți călători mai ușor prin Serbia decât acum câțiva ani, însă trebuie avut mare grijă la drumuri pentru că foarte multe nu sunt recunoscute de GPS și trebuie sa te înarmezi cu multă răbdare. Prin Serbia am greșit vreo 220 de km de drum, în rest totul a decurs conform planului. Peisaje frumoase, mâncare bună, oameni prietenoși și calzi și prețuri scăzute.

Am ajuns în orașul Cacak, din regiunea Sumadia, după aprox. 680 de km făcuți de acasă și până pe teritoriul sârbesc. Probabil că am mai fi condus vreo 100 de km în nebunia noastră de oameni fugiți de-acasă, dacă nu tânjeam așa de tare după un duș și ceva bun de mâncare.

Am trecut prin centrul orașului, printr-o aglomerație de nedescris și am hotărât să ne oprim la primul hotel pe care-l găsim în cale. Am dat de un hotel de 4*, cu garaj subteran, supraveghere video și camere impecabile la doar 46 de euro camera + mic dejun continental inclus. Hotelul îl găsiți aici.

Hotelul era aproape de centrul orașului, iar după ce am parcat motoarele la subteran, am găsit o terasă cochetă aproape unde ne-am întins la povești despre motoare și călătorii. A doua zi, din nou la drum.

Coboram dintr-un canion superb, cu asfalt perfect și stânci înalte îmbinate armonios cu natura de un verde crud, îndreptându-ne val-vârtej (la propriu) spre Bijelo Polje, Muntenegru. Bineînțeles că am greșit drumul, pe GPS apărând 3 nume de localități „Bijelo Polje”, iar dacă nu ești atent ce setezi te poți trezi pe graniță cu Kosovo, așa cum am pățit-o noi.

Tot rău-n spre bine. Cei 200 de km făcuți în direcție opusă ne-au făcut să descoperim locuri superbe ce meritau văzute, iar până la urmă, faptul că te abați de la drumul principal nu poate fi întotdeauna de rău. Angrenați în dansul nostru de pe șoseaua perfectă, fără cusur, și minunați de frumusețea peisajului am tras de frană ca apucații atunci când, la ieșirea din canion, am dat de poliția sârbească pe dreapta cu paleta ridicată.

Apropiindu-ne de ei cât de încet am putut, dar nu pe cât de încet ar fi trebuit, am zâmbit frumos și inocent sub cască (de parcă ar fi putut vedea să-mi vadă grimasa), iar polițistul a dat din cap (gen “Ei, ei, ei”) și ne-a făcut semn cu paleta să trecem. Nu a fost prima dată când am scăpat așa de polițiștii din Serbia și cu ocazia asta am observat că sunt tare îngăduitori cu turiștii și motocicliștii în special. Sau poate doar am avut noi o zi bună. Prea bună.

Oprindu-ne în prima benzinărie pentru alimentare, cu harta în față și diferiți localnici pe lângă noi, am setat în sfârșit GPS-ul pe direcția bună: spre Parcul National Durmitor și Canionul Tara străbătut de râul cu același nume, parte a Patrimoniului Mondial UNESCO.

Parcul Durmitor pare desprins din povești cu peisajele absolut impresionante. Are o suprafată de 339 de km², iar asfaltul impecabil te face să te bucuri exclusiv de natură – de cele 3 canioane cuprinse de Masivul Durmitor, împreună cu  râul Tara de un turcoaz amețitor. Văile adânci și stâncile impresionante ce se întind semeț de-a lungul râului, împădurite cu brazi, conifere și pin, dar și lacurile glaciare denumite de popor „ochiuri ale munților” creează iluzia că ai pășit într-o altă lume. Jocuri de culori cu sute de nuanțe de verde intens, deschis, crud sau rece pictează frumusețea întregului parc. Pentru iubitorii de natură Parcul Durmitor este cu siguranță un loc de neuitat care ar impresiona până și cel mai indiferent trecător.

Masivul Durmitor face parte din Alpinii Dinarici, iar aici se găsește satul aflat la cea mai mare altitudine din Balcani: Žabljak. Acesta se află la înălțimea de 1 456 de metri și este înconjurat de 23 de vârfuri montane cu înălțimi de până la 2300 de metri.

Drumul care șerpuiește prin întregul Parc Durmitor îți dezvăluie treptat, precum paginile unei cărți, imagini spectaculoase și atât de diferite, încât nici un peisaj nu seamănă cu altul. Te-ai opri la orice pas și după orice curbă doar să imortalizezi tabloul natural cu care se mândrește Muntenegru și care ar putea concura de departe cu cele mai frumoase parcuri ale lumii, mult mai cunoscute și mai comercializate.

Cel mai adânc canion al Europei, Canionul Tara denumit „Lacrima Europei” oferă și el un peisaj de nedescris, cu stânci ce îngustează drumul și îți dezvăluie o altă parte a naturii. Aduce a Cheile Bicazului de la noi, însă cu o lungime de 82 de km și o adâncime de până la 1 300 de metri.

Podul Durdevica Tara, din Canionul Tara, are o lungime de 385 de metri și înlesnește trecerea de pe un versant pe altul. Aici ai ocazia să te bucuri de tot acest peisaj, în zbor, de la înălțime, de pe o tiroliană ce se întinde de-a lungul întregului pod.

Aici, în Masivul Durmitor, ai ocazia să alegi atât în sezonul călduros cât și în cel rece dintr-o mare varietate de activități: plimbat, vânătoare,  hiking,  rafting, „datul cu pluta” pe râul Tara, schi sau snowboard.

Din Parcul Durmitor ne-am îndreptat spre sud, spre Golful Kotor. Ne-am luat după prietenul nostru Răzvan, cu GPS-ul setat doar pe drumuri locale- pentru motociclete, și astfel am ieșit de pe drumurile naționale și am ajuns pe drumurile vechi muntenegrene, înguste cât pentru o mașină în unele locuri, iar în altele nu cu mult mai late, dar cu peisaje superbe și curbe multe. Drumul, circulat doar de câțiva localnici, era absolut pustiu și se unduia de minune prin munți, peste câmpii și văi stâncoase. Asfaltul e vechi, cu multe gropi, denivelări de teren, pietricele și nisip, dar cu motocicleta e un vis. In niciun caz nu recomand parcurgerea lui cu mașina.

Pentru cei interesați de drum și de ruta exactă, găsiți harta mai jos. Noi am urmat P1 până am coborât muntele într-o câmpie întinsă, aflată între alți munți și am găsit o cazare excelentă, la bungalow, la Etno Selo Kadmi. Dacă nu vrei să te cazezi la bungalow ci dorești să stai la cort, nu-ți fă griji! Loc de campat este berechet.

 Din Etno Selo Kadmi am făcut aproximativ 15-20 minute până la serpentinele care coborau în golful Kotor, o minune de drum pentru motocicliști, iar curbele înguste, în “ac de păr”, seamănă foarte mult cu Pasul Stelvio din Elveția.

Panorame și priveliști splendide, păduri sălbatice, sate abandonate și locuri de parcare în punctele cheie ale versantului îți dau ocazia să privești Muntenegru de la o înălțime de 1,5 km deasupra nivelului mării, pe drumul Cetinje – Lovcen – Kotor.

Orașul vechi Kotor este celebru pentru arhitectura medievală a clădirilor și a bisericilor inconjurate de zidul vechi.

Muntenegru este cu siguranță o țară care trebuie să se afle pe lista ta cu locuri de vizitat. De la munte la mare, de la locuri sălbatice până la cele aglomerate, de la aventură prin serpentine până la o plimbare prin centrul vechi, de la terasa unei cafenele pe malul mării și până la locșorul de piatră sub formă de scaun din fața frumosului râu Tara. Un lucru e sigur: aici le găsești pe toate.

Sharing is caring. 

Love,

A.