Well, well well…iată-ne ajunși din nou în Franța, pe cărările imaginației întortocheate și hazlii ale copilăriei noastre pe care am retrăit-o în orășelul magic și colorat: Colmar.

 Nu am cum să uit clipele frumoase ale copilăriei mele atunci când tata îmi citea cu voce caldă și cu atâta răbdare din cartea mare și stufoasă așezată pe ultimul etaj din bibliotecă, “Povești de Frații Grimm”.

 Nu o dată am adormit în timp ce el continua să îmi citească aceleași povestioare pline de suspans, pe care i le ceream necontenit să mi le repete în fiecare seară. În Hansel și Gretel mi-am imaginat pentru prima dată acele căsuțe din turtă dulce și zahăr, ornate cu ciocolată pe acoperiș și pereți din bomboane colorate, iar aici, în Colmar, le-am văzut în mărime naturală, așa cum mi le imaginasem eu demult, pe vremea când oamenii răi îi vedeam doar în filme.

 Poate nu miroseau a turtă cu scorțișoară proaspătă scoasă din cuptor, iar culoarea tuciurie de la ramele ferestrelor nu se lua pe degete precum ciocolata, dar era locșorul magic din povești pe care mi-l doream cu ardoare să existe în realitate.

 Situat la picioarele munților Vosges, pe celebrul Drum al Vinului, Colmar este un sat cochet, al treilea ca mărime din regiune. Se spune că este cel mai alsacian orășel din Alsacia. Casele frumos îngrijite, cu fațade policromatice și ghivece de flori la fiecare fereastră te fac să te gândești că aici trăiesc doar oameni fericiți și calmi.

De îndată ce am ajuns în centrul orașului vechi și ne-am dat jos din mașină, am început să îmi rotesc capul în toate părțile. Mi-am aruncat geantă peste umăr și cu ochii bulbucați am început să o luăm la pas până pe Rue Turenne unde ne-am oprit pe podul din piatră ce trece peste râul Lauch. Nu-mi venea să cred că am ajuns în sfârșit aici, în Colmar, orășelul pe care îl cunoșteam deja din poze, de atâtea ori m-am uitat cu jind de acasă pe Pinterest și la orice articol interesant despre Colmar. Indiferent de ce așteptări mi-am făcut dinainte și de ce am crezut că o să găsesc în locul pe care îl visam  să îl vizitez, “viața a bătut filmul”… sau pozele, în cazul meu.

 Cartierul pitoresc denumit “Mica Veneție” e cel mai romantic cartier al Colmar-ului ce și-a atribuit numele prin dispoziția caselor vechi, de-o parte și de alta a râului ce-l străbate.

Cu pași mici am înaintat încet în decorul și arhitectura inspirată din 8 secole de stăpânire germană și franceză. Ne-am lăsat pierduți printre străduțele înguste, întortocheate și colorate până ce ni s-a deschis în față, în toată splendoarea lui, Quai de la Poissonerie. Demult, aici era locul principal în care se făcea comerț cu pește, un punct economic important pentru orașul Colmar.

Era amiază când am ajuns în capitala Alsaciei, însă de entuziasm nu ne dădusem seamă că nu mai mâncasem încă de dimineață. Ne-am așezat la o terasă mică, cochetă, în dreapta râului Lauch. Era o zi frumoasă de luni, iar soarele își făcuse loc pe cer între atâția nori care stăteau să ne-întunece privirile.

 După spusele prietenilor noștri am fost tare norocoși să ajungem într-o zi de muncă, fără agitație și sute de turiști. Străzile erau mai goale, nu era coadă la înghețată și nici la standul cu brânzeturi.

E normal ca după atâtea secole de stăpânire germană, nemții să își lase amprenta nu doar pe denumirile unor sate sau a unor străzi cât și pe mâncarea alsaciană: backeoffe, spaetzle, fleischschnackas, Flammkuchen, bouchée à la reine, sauerkraut și multe altele. Dacă ți-ai pierdut apetitul doar încercând să descâlcești meniurile tocmai enumerate, lasă-mă să-ți simplific puțin: cartofi, ciolan, tarte, carnați, noodles alsacieni și alte preparate “a la Germania”.

 Originală tartă, care seamănă mai mult a pizza, se face dintr-un aluat ușor crocant peste care se întinde brânză proaspătă și lardon (un fel de șuncă). Bineînțeles că de aici au pornit sute de alte combinații, iar eu mi-am ales une tarte flambée au saumon fumé la sfatul prietenei mele Alisia, care-mi facuse poftă doar din descrierea ei savuroasă.

În Colmar poți ajunge ușor cu mașina, drumurile sunt excelente (doar vorbim de Franța aici) și poți parca cu ușurință în parcările de lângă centrul vechi. La doar 45 de minute de Mulhouse și 70 de minute de Strasbourg, Colmar este un loc în care se ajunge extrem de ușor, fie cu o mașină închiriată, fie cu trenul sau autobuzul.

 Francezii sunt un popor de oameni care se respectă și care au un anumit ritual în ceea ce privește servirea mesei și a băuturii. În Franța, oricărui șofer îi este permis o limită de alcool de 0,5 la mie, adică 3 pahare de bere sau două de vin și nu poți să ajungi în Alsacia fără să deguști măcar un pahar din regiunea cu cele mai renumite vinuri din lume.

In Colmar, deși are o populație de doar 67 000 de locuitori, se află 5 muzee ce merită vizitate: Musée Unterlinden (Muzeul de artă), Musée du Jouet (Muzeul jucăriilor), Musée Bartholdi (Muzeul celebrului sculptor al Statuii Libertății), Musée d’Histoire Naturelle et d’Etnographie (Muzeul de Istorie Naturală și Etnografie) și Musée des Usines Municipales (Muzeul Uzinelor Municipale).

 Pe lângă plimbările pe străduțele vechiului oraș, degustarea de vin și brânză și vizitarea muzeelor, dacă îți alegi să vizitezi Colmar în prima jumătate a lunii iulie, ai ocazia să participi la unul dintre cele mai frumoase 10 festivaluri de muzică clasică din Europa, distincție făcută de celebrul New York Times.

**Mulțumiri speciale prietenilor noștri pentru toată atenția și dăruirea lor, fără de care nu am fi avut o vacanță atât de colorată!

Sharing is caring. 

Love,

A.